Ca multe orașe vechi, Bucureștiul își are propria legendă de întemeiere. Ea este frumoasă și des povestită, dar trebuie spus de la început: este folclor, nu istorie dovedită. Nu există documente care să o confirme. Totuși, legenda merită cunoscută, pentru că modelează felul în care orașul vorbește despre sine și apare peste tot, de la nume de străzi până la ghiduri turistice.
Legenda ciobanului Bucur
Povestea cea mai cunoscută spune că, demult, pe malurile Dâmboviței și-ar fi așezat stâna un cioban harnic și voinic pe nume Bucur. El ar fi construit o bisericuță și o așezare în jurul ei, iar după numele lui s-ar fi numit locul "București" - adică "al lui Bucur". Pe Dealul Mitropoliei există chiar o veche bisericuță numită popular "Bisericuța lui Bucur", legată de această poveste, deși vechimea ei reală este mult mai mică. Biserica este mică și văruită, ascunsă sub ansamblul Patriarhiei, iar vizitatorii o caută adesea tocmai din cauza legendei, nu pentru clădirea în sine.
Ce spun de fapt documentele
Mărturia istorică este mult mai seacă decât legenda. Numele București apare prima dată în scris într-un document din 1459 emis în cancelaria lui Vlad Țepeș, motiv pentru care anul acela este adesea citat drept prima atestare documentară a orașului. Așezarea exista și înainte, dar ca târg și reședință domnească pe Dâmbovița, nu ca o întemeiere de cioban. Aceasta este varianta susținută de surse, spre deosebire de folclorul de mai sus.
Originea numelui
Lingviștii oferă explicații mai sobre. Cea mai răspândită leagă numele de un nume de persoană, Bucur, frecvent în vechime, plus sufixul -ești, care arată apartenența (așa cum apar nenumărate sate românești: Popești, Ionești). Așadar "București" ar însemna "așezarea oamenilor lui Bucur". O altă interpretare populară leagă numele de cuvântul "bucurie", dar aceasta rămâne mai degrabă o etimologie afectivă decât una științifică.
Alte povești și mituri urbane
- Se spune că numele ar veni de la bucuria călătorilor care, după drum lung, ajungeau în sfârșit la târg - o poveste drăguță, dar nedovedită.
- În jurul Curții Vechi și al palatelor domnești circulă numeroase legende cu comori ascunse și tuneluri secrete.
- O credință locală tenace susține că o rețea de pasaje medievale leagă vechile biserici și curți de sub centru; arheologii au găsit pivnițe și fundații, dar nimic care să corespundă tunelurilor spectaculoase din povești.
Aceste povești spun mai mult despre imaginația orașului decât despre trecutul lui real. Pentru faptele documentate, vezi istoria Bucureștiului și plimbă-te apoi prin obiectivele din centrul vechi.
