Bucureștiul colecționează povești ciudate, recorduri și premiere uitate. Iată o selecție de curiozități verificabile — cele pe care nu le-am putut confirma au rămas afară sau sunt marcate ca legendă.
Recorduri și premiere
- Cea mai grea clădire din lume. Palatul Parlamentului deține recordul Guinness pentru cea mai grea clădire — un colos de beton, oțel și marmură care, prin propria greutate, se așază ușor în pământ în fiecare an. Vezi-l pe lista de obiective.
- Primul oraș din lume luminat cu lămpi cu petrol. În 1857, Bucureștiul și-a aprins străzile cu circa 1.000 de lămpi cu petrol (kerosen) — o premieră mondială, alimentată de petrolul românesc rafinat la Ploiești.
- Atestarea capitalei vine de la Dracula. Primul document care pomenește Bucureștiul a fost emis la 20 septembrie 1459 de Vlad Țepeș, care își avea aici reședința — la Curtea Veche, cel mai vechi monument medieval al orașului.
Palatul Parlamentului continuă să spargă superlative: e citat pe larg și drept cea mai grea clădire administrativă și printre cele mai mari din lume ca suprafață desfășurată, ridicat aproape în întregime din materiale românești în anii 1980. Sub el se întinde o rețea de coridoare și buncăre, în mare parte neterminată și încă închisă publicului, care a hrănit decenii de legende urbane. E atât de mare încât o bună parte din el stă goală până azi.
Locuri cu poveste
- Pasajul cu umbrele. Pasajul Victoria și-a câștigat faima cu un acoperiș de umbrele colorate suspendate, devenit unul dintre cele mai fotografiate locuri din oraș.
- Pasajul în formă de Y. Macca-Vilacrosse, galeria cu acoperiș de sticlă gălbuie deschisă în 1891, are o formă de furcă neobișnuită: traseul a trebuit să ocolească un hotel al cărui proprietar a refuzat să vândă. A găzduit prima bursă a orașului.
- Cea mai frumoasă librărie. Cărturești Carusel, instalată într-o fostă clădire de bancă de pe Lipscani, e lăudată constant printre cele mai frumoase librării din lume.
Cele trei se află la câțiva pași una de cealaltă, în și în jurul Centrului Vechi, așa că o singură după-amiază ajunge ca să le vezi pe toate. Acoperișurile de sticlă ale pasajului Macca-Vilacrosse erau un ecou deliberat al pasajelor pariziene acoperite, în acord cu ambițiile de "Mic Paris" ale orașului din epocă. Balcoanele albe în spirală și atriumul central de la Cărturești Carusel sunt ele însele atracția, la fel de mult ca și cărțile, iar intrarea e gratuită — poți pur și simplu să intri și să privești în sus.
Micul Paris
Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, după un val de construcții în stil francez și bulevarde largi precum Calea Victoriei, Bucureștiul și-a câștigat porecla de "Micul Paris al Estului". Mulți arhitecți fuseseră școliți la Paris, iar comparația a prins. Plimbă-te azi printre cartierele istorice — vezi cartiere — și straturile acelei epoci încă se văd sub praful prezentului.
Eticheta a fost mai mult decât un compliment: orașul și-a construit chiar propriul arc de triumf, Arcul de Triumf, în nord, pe drumul către aeroport, refăcut în piatră în anii 1930 pentru a celebra rolul României în Primul Război Mondial. Conacele Belle Époque, fațadele de inspirație franceză și bulevardele trasate în acea perioadă încă definesc aspectul cartierelor centrale. Cele două războaie mondiale, cutremurul din 1977 și demolările din epoca comunistă au șters mult din toate astea — exact de aceea fragmentele rămase merită căutate.
