Casa Presei Libere

Casa Presei Libere domină nordul Bucureștiului de la capătul Șoselei Kiseleff, în zona Crângași–Băneasa, de pe propria sa piață, ridicată pe locul fostului hipodrom Băneasa. Construită în anii '50, după planurile unei echipe conduse de arhitectul Horia Maicu, alături de Nicolae Bădescu, Marcel Locar și Mircea Alifant, e cel mai pur exemplu de arhitectură stalinistă din România — realism socialist masiv, cu turn central și aripi simetrice, înalt de peste 90 de metri, inspirat direct de Universitatea Lomonosov din Moscova, de Palatul Culturii din Varșovia și de zgârie-norii „surori” din blocul sovietic.

S-a numit la început Casa Scânteii, după ziarul oficial al partidului comunist, și a fost timp de aproape o jumătate de secol cea mai înaltă clădire a orașului. Aici s-au tipărit marile publicații ale regimului, de la „Scânteia” la „Flacăra” și „România Liberă”. Numele de azi — Casa Presei Libere — datează de după 1989 și e plin de ironie istorică: clădirea ridicată ca templu al propagandei a ajuns simbolul presei libere. Tot aici, în fața ei, a stat ani buni o statuie uriașă a lui Lenin, demontată în 1990, gestul devenind o imagine emblematică a căderii regimului.

Bun de știut

• Nu se vizitează ca muzeu — e o clădire de birouri funcțională; merită văzută din exterior, de pe piața din față.
• Cea mai bună imagine o ai de pe Șoseaua Kiseleff sau din capătul nordic al Parcului Herăstrău.
• Verifică pe hartă cea mai apropiată stație de metrou; zona e bine deservită de transport.

Pentru oricine vrea să înțeleagă Bucureștiul secolului XX, Casa Presei e lectură obligatorie: o lecție de istorie politică turnată în beton, granit și ambiție imperială.